The Severed Garden

Posted in Uncategorized on aprilie 7, 2009 by oniscuiuliucosmin

Wow, I’m sick of doubt
Live in the light of certain
South
Cruel bindings.
The servants have the power
Dog-men and their mean women
Pulling poor blankets over
Our sailors

I’m sick of dour faces
Staring at me from the tv
Tower, I want roses in
My garden bower; dig?
Royal babies, rubies
Must now replace aborted
Strangers in the mud
These mutants, blood-meal
For the plant that’s plowed.

They are waiting to take us into
The severed garden
Do you know how pale and wanton thrillful
Comes death on a strange hour
Unannounced, unplanned for
Like a scaring over-friendly guest you’ve
Brought to bed
Death makes angels of us all
And gives us wings
Where we had shoulders
Smooth as raven’s
Claws

No more money, no more fancy dress
This other kingdom seems by far the best
Until it’s other jaw reveals incest
And loose obedience to a vegetable law.

I will not go
Prefer a feast of friends
To the giant family.

Amway, Fluds and revolutions

Posted in Uncategorized on aprilie 7, 2009 by oniscuiuliucosmin

E 9:22 (AM dupa ceasul de la calculator). Ceva e categoric eronat in treaba asta, bateria fiind de altfel bolnava de mai multa vreme. Calculatorul meu tipa tacut cerandu-mi sa ii curm existenta si sa las pe cineva mai tanar si mai capabil sa faca fata avalansei de informatie pe care e nevoit sa o ingurgiteze.

In alta ordine de idei, in Italia a avut loc un cutremur devastator care a pus capat unui numar de 204-207 vieti omenesti, si cum ziceam mai devreme lumea a devenit ceva mai intunecata.

In Republica Moldova e revolutie. Asta ma face sa imi aduc aminte ca acum vreo doua luni urlam dupa o revolutie , fie ea si culturala, care sa zguduie lumea din fundatie si reamenajeze ordinea sociala in asa fel incat sa fie un pic Haos. Asta pe principiul ca barem haos-ul e mai colorat si spre deosebire de binele acela pe care toti il vrem, e chiar realizabil. I got my wish I guess, chiar daca nu e conform punctelor subliniate in cererea oficiala si originala. Bravo lor! In 20 de ani de acum incolo o sa ajunga ca noi (Fantastic nu?) si o sa fie intr-un fel care oricum acum nu prea are sens sa fie mentionat. O sa fie si atat.

Aaaa… Si acum the good part. Astazi am fost invitat la o conferinta de afaceri (Tinuta obligatorie!). Evident ca nu am respectat protocolul si am venit in blugi, tenesi, tricou negru si camasa de lana cu carouri, sapca pe cap si scepticism cat cuprinde. Un pic de interes era prezent intr-ucat nu stiam la ce sa ma astept.

Ma intalnesc cu Alexandra pe terasa la Cafepedia in prezenta surorii sale si a unei alte domnisoare pe care am localizat-o rapid a fi ardeleanca. Un moment de incomoditate pana s-au ridicat domnisoarele de la masa si am continuat inspre Hotel Novotel unde se tinea conferinta in cauza. Eu fiind complet necunoscator in ceea ce priveste locatia acestui hotel, (barurile din fata lui au fost mai atragatoare) pasesc cu grija prin usa rotitoare a acestuia si raman usor jenat dar plin de incredere la vederea oamenilor de afaceri dichisiti si spicuiti ce isi insirau hartile si documentele pe mesele inguste din hol.

Am urcat scarile in companiei Alexandrei si a incantatoarei sale surori, am achitat biletul de intrare (100 de lei), am luat loc, nu mi-am scos sapca dar mi-am deschis agenda cu gandul sa imi iau notite, apoi toate s-au luminat abrupt si 30-45 de minute in mijlocul spectacolului nu stiam daca sa jubilez de strasnica ironie a sortii sau sa imi iau bagajele si sa ies in graba pe usa din spatelei domnisoarele Cristina nu stiu cum, care de altfel mi-a confirmat ca atitudinea gazdelor de emisiuni televizate, limbajul si tonul, zambetul si gesturile acestor sunt nascute la Bucuresti din astfel de evenimente. Din respect pentru Alexandra am ramas la locul meu si nu am schitat nici un gest. Mi-am inchis agenda si am aruncat-o in geanta.

Flacaul ce se strofoca sa fie pe placul damelor din sala, se spargea in figuri geometrice incercand sa explice mecanismele complicate ale sistemului piramidal (termen de altfel omis din ecuatie) al afacerii. Chestii pe care le-am mai auzit si pe care nu vroiam neaparat sa le mai aud o data. Publicul format predominant din dame si domnisoare era fascinat, barbatii erau ametiti de informatiile pretioase pe care tanarul le debita pentru ei usor stanjenit dar foarte hotarat sa sublinieza ca are un scop si un vis (banii).

Eram ca intr-un film prost in care lumea din jurul meu asista la o minune extraordinara ce avea sa revolutioneze sistemul de piata, nebanuind ca sistemul nu si-a schimbat in cei 50 de ani ai sai decat titlurile, mecanica ramanand aceeasi: piramida.

La baza piramidei stau masele, innotand in gunoaie, cumparand ce li se vinde visand la salarii fabuloase automate care vin din aer.

La nivelul doi sunt masele care incearca sa isi puna visul in aplicare vanzand celor de sub ei “Produsul!”

La nivelul trei sunt cei care au fost odata de mult la nivelul doi si acuma merg mai sus. Ei isi scot banii automat de pe spinarea nivelului doi.

La nivelui patru sunt altii care provita de cei din trei.

La nivelul X e Dumnezeul Amway care isi scoate bani de la toti.

(Asta pentru cine inca are dubii ca nice and cozy!)

Produsul normal ca nu e decat un pretext pentru niste bani care curg. Fantastic.

In alta ordine de Idei maine sper sa imi fie gata ochelarii.

Atat!

Pa.

Monday

Posted in Uncategorized on aprilie 6, 2009 by oniscuiuliucosmin

M-am trezit azi dimineata cu o arsura severa in gat. Un pahar de apa a rezolvat problema, a urmat un lion si un alt pahar cu apa. M-am spalat pe dinti in graba si am iesit in fuga pe usa,  aproape impiedicandu-ma de pisica vecinei care se incapataneaza sa se cuibareasca pe presul meu.

Presul era ud si si asta m-a scos din sarite. Am batut in usa babei cu putere, insa zgomotul sever the power metal a diluat din impactul batailor mele. Baba nu a raspuns asa ca am i-am lipit un bilet in usa si i-am speriat pisica dincolo de puterile ei de rezistenta.

Am alergat la lift care in mod complet nesurprinzator era in miscare de sus in jos evident la comanda altor grabiti. O problema constanta in blocul acesta dar era tarziu si nu puteam decat sa injur printre dinti. Intr-un final a ajuns si am reusit sa ma urc in el acompaniat de vecinul de vizavie,  acompaniat la randul lui de o cateluta neagra, care nu avea alta treaba decat sa maraie la mine.

El imi povestea sau ma intreba ceva legat de tinereti si oameni tineri, i-am zis ca da si m-am grabit afara din lift sub latraturile pitzigaiate ale javrei.

Aerul exterior ma lovi in fata ca o manusa moale si calda, semn ca ziua avea sa fie buna dar insa nu puteam sa prevad in ce sens. Metroul era blindat ca de obicei, cu oameni asezati ca sardinele in suc propriu care usor incepe sa se imputa, pe masura ce vremea se incalzeste.

Am intrat in firma cu un ranjet pe fata, care era menit sa sublinieze respectul de zile pe ziua in curs. 30 de minute mai tarziu urma sa fie pus oarecum in cui de moaca acida si lipsita de umor a asistentului care visa la gloria, evident absenta, a victoriilor virtuale din meciul de fotbal computerizat. Am comentat ceva si mi-a trantit o replica patriotico-eroico-gladiatorista care nu m-a determinat decat sa il vizualizez pe slabanogul acela in armura grea alergand de nebun cu o sabie scurta si un scut rotund pe un teren de fotball mustind a ploie, lovindu-se de altii imbracati la fel. A fost o viziune care mi-a confirmat spiritul refulat al gladiatorului din fiecare microbist inrait, semn  ca toti duc lipsa de ceva si nu pot decat sa isi satisfaca propria sete de glorie si victorie printr-un meci de fotbal care numai victorie si glorie nu inspira (Hey, lispa de imaginatie inca nu e o crima! WTF?). Normal! E valabil pentru orice suportor infocat!

Ziua a urmat cat de cat decent si mi-am pastrat spiritul intact in lipsa elementelor neguroase, pe care oricum un aveam de gand sa le accept azi.

A urmat un alt Lion pe la pranz si o groaza de idei legate de Plot-uri, structuri narative si manipularea publicului in divertismentul virtual. Relativ decente, au fost concepute in timpul meciurilor, lucru bazat pe automatismul acestora de altfel imposibil de evitat.

Maine ma duc sa imi iau ochelarii de la Optinova. Yeay for me. Life it good.

Tot ce trebuie sa mai fac acuma e sa dau de Kasia, dar cred ca o sa apara ea odata si odata. E inevitabil!

Mda! Acum vine vremea sa o intind ca ma roade o foame si nu pot sa o stapanesc. Mai scriu pana pe la 8 si o intind.

Saptamana asta a inceput intr-o tema oarecum buna. Azi am acceptat niste chestii si pun pe seama faptului ca refuzam sa le accept fara sa am o baza solida alternativa pe care sa ma sprijin. Eram prea convins ca pot sa imi pun baza in celelalte variante dar se pare ca nu e posibil, asadar cred ca o sa ma rezum la ce stiu ca e sigur si dupa asta ce o fi o fi.

Self asteem is better than nothing right?

Spirale

Posted in Uncategorized on aprilie 5, 2009 by oniscuiuliucosmin

E ora 10:24  (defapt e 11:38).
Imi e greata. Ce faci cand te trezesti in fata universului incapabil sa pui cap la cap doua vorbe, cand vorbele acelea au mai fost spune si tot ce faci e sa le repeti? E ca atunci cand te rogi doar in momente de crize si promiti vrute si nevrute in schimbul unei mici interventii divine. E clar ca nu o sa se intample nimic iesit din comun, nimic supranatural, dar te framanta starea asta de ipocrizie, lamentarea in fata mortii si cererea de prelungiri sub aceeasi forma, acelasi context.
E stupid cand iti dai seama ca ai mai fost aici. Nu simti deja vu-ul dar randurile din jurnal, scrise acum 1000 de ani te fac sa te simti fraier si uituc.
Ai mai fost aici amice! Da? Da! Nu imi amintesc! Normal ca nu iti amintesti! Viata ta e atat de plina de tine si de altii incat daca te atasezi de ceva si ti-o iei in freza risti sa realizezi ca ai pierdut solutia la problema .
Fraier! :P Dar cu potential de imbunatatire.
Traiesc in cercuri, sau in spirale? Amandoua? Nu incerca sa imi explici ca deviezi de la subiect. Nu vorbim aici de metafizici, ci de situatii. Spirale…

Sonny Boy Williamson Lyrics “Sonny Boy Williamson Keep It To Yourself lyrics”

Posted in Uncategorized on octombrie 23, 2008 by oniscuiuliucosmin

Baby, do me a favor, keep our business to yourself.
Please, darling, do me a favor, keep our business to yourself.
I don’t want you to tell nobody in your family,
And don’t mention it to nobody else.

Don’t tell your mother,
Don’t tell your father,
Don’t tell your sister,
Don’t mention it to your brother,
Please, darling, keep our business to yourself.
Don’t you tell nobody,
And don’t mention it to nobody else.

You have a husband,
I have a wife,
If you start to talkin,
That’s gonna mess up our life,
Please, please baby, keep our business to yourself.
Don’t you tell nobody,
And don’t mention it to nobody else.

Goodbye darlin.

Rock, Blues, Jazz, Doina si muzica Tiganeasca (aia buna)

Posted in Uncategorized on octombrie 22, 2008 by oniscuiuliucosmin

In principiu daca Gogol Bordello poate sa scoata un gipsy punk ukraineano-american, nu vad absolut deloc de ce nu am putea sa stam un pic pe ganduri si dam drumu la un curent muzical nou si autohton in care sa amestecam emotia si dorul romanesc (cam dus de altfel mai demult) cu tehnica moderna, sa facem nai-uri electrice, cobze cu fire si xilofoane digitale din care sa scoatem un “sound” absolut nou, ca nu suntem fraieri, si sa ne dam in stamba cu toate cu inseamna la noi Doina Punk ( Nu tipa de la 7 ) si cu ce se mananca.

Nu de alta dar am luat destul de la altii, hai sa mai dam si inapoi ca nu strica.

Ce zice opinia publica?

Blues vs Dor

Posted in Uncategorized on octombrie 22, 2008 by oniscuiuliucosmin

Oare am putea sa traducem cuvantul blues prin dor?

BLUES – Word origin

The phrase “the blues” is a reference to the the blue devils, meaning “down” spirits, melancholy, and sadness. An early reference to “the blues” can be found in George Colman’s one act farce Blue devils[2] (1798).

Though the use of the phrase in African American music may be older, it has been attested to since 1912, when Hart Wand’s “Dallas Blues” became the first copyrighted Blues composition.[3][4] In lyrics the phrase is often used to describe a depressed mood.[5]

DOR, doruri, s.n.

1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş.

2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă.

3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).

4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinţi.

5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele.

6. Atracţie erotică.

7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără ţintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea“).

Deci daca consideram blues-ul ca fiind un neam de melancolie in care omul ravneste la ceva pe care nu il are si nu o sa il aiba din diverse motive putem sa precizam fara nici o jena ca substantivul Dor poate fi tradus cu substantivul Blues.

Deci implicit daca punem dorul langa Doina, avem un blues autohton care prin tranformari muzicale se poate naste intr-un blues autohton real ce poate fi chiar cantat.

Acuma… cine se ofera sa uneasca Doina cu Rock and roll-ul sa scoata Blues-ul din rutina urbana?

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.